Întâmplări de la angajare

Just another WordPress.com weblog

Angajez Peşte

Aşa ar trebui să sune unele anunţuri de angajare. De ce să ne mai ascundem după…solzi/coarne/coadă etc. ? Deşi nu am întâlnit niciun anunţ de angajare în care să fie precizată o anumită zodie ca avantaj la angajare, uneori se mai întâmplă să se ţină cont de asta. Am păţit o dată să merg la interviu la o firmă foarte cunoscută din Bucureşti şi să fiu întrebată în ce zodie sunt, după care (aici vine partea frumoasă) tipa să comenteze în legătură cu zodia mea. Am avut noroc ; mama natură în colaborare directă cu destinul m-a înzestrat cu o zodie foarte căutată de angajatori J dar…să fie ăsta un motiv de angajare ? Nu am crezut până nu am văzut un caz real. O prietenă de-a mea lucra ca vânzătoare într-un magazin de pantofi şi genţi de lux. Era o perioadă când se făceau angajări…adică înainte de criză. Mi-a povestit, cu o mimică 50% veselă, 50% dezamăgită, cum făcea angajările şefa ei: după zodie! Era ceva de genul: mda….avem în magazin fete din zodiile x, y, z, trebuie să aleg fete în zodii care se înţeleg cu cele pe care le am deja….Da, ştiu că fata asta care a venit azi pare foarte capabilă şi are şi experienţă, dar e berbec, deci nu se înţelege cu voi, restul. Aş prefera o fată în zodia gemeni.

Sună cam ciudat, nu-i aşa? Ce-ar fi dacă, în urma unui anunţ de angajare pentru postul de manager, s-ar prezenta la interviu vreo câţiva omuleţi şi, dintre toţi, l-ai alege pe cel mai jerpelit şi picat din lună, pe motiv că e în…”zodia corespunzătoare”? Nu ştiu cu exactitate ce s-ar întâmpla, dar nici nu vă recomand să încercaţi.

Dragi angajatori, vă sfătuiesc ca, dacă tot o faceţi, să o faceţi cu cap! Şi aşa în perioada asta mulţi oameni nu au locuri de muncă… Priviţi partea bună – aveţi de unde alege! Angajaţi şi voi un astrolog….unu mic pentru început şi oferiţi-i posibilitatea de promovare în postul de mare astrolog sau astrolog suprem al companiei. O să vă fie profund recunoscător şi o să vă facă drept mulţumire şi nişte previziuni gratuite despre cum tinde firma voastră să se ducă la fund târând după ea, în neant, toate zodiile…

Şi dacă firma merge în jos (totuşi se mişcă), e mult mai simplu şi mai lipsit de cifre să dai vina pe astre şi pe incompatibilităţile dintre angajaţi. Aveţi grijă să fie şi clienţii compatibili cu firma, că dacă nu…îi daţi de lucru astrologului şi, vorba aia, vrea şi el să-şi intre în ritm ca ceilalţi angajaţi şi să stea cu fetele la o ţigărică, la o cafeluţă…

Până vă angajaţi astrolog, vă fac eu nişte recomandări, gratuit. Am făcut un mic rezumat la fiecare zodie, să ştiţi ce-i poate pielea încă de când ajunge CV-ul lui pe masa voastră…Şi când vine la interviu, cu un sacou scorţos pe el şi cu o mimică de om muncitor, să puteţi zâmbi şi să vă spuneţi în gând: Hm…crede ăsta că mă păcăleşte pe mine? De fapt e un escroc, un prefăcut şi un hoţ obsedat de bani! Aşa scrie la zodia lui! Am găsit pe google 😀

Berbec

Zodie de foc, uneori le mai arde vreo două şi celor din jur. I se potrivesc de minune meseriile de incendiator de spitale de nebuni şi spărgător de capete. Îşi doreşte un mediu cât mai competitiv, aşa că este recomandat ca, dacă aveţi vreun angajat berbec, să organizaţi periodic păruieli în cadrul companiei şi, neapărat, să-i amenajaţi special un loc de dat cu capu’.

Ar mai putea fi şi bouncer de success la cluburile unde se spală bani sau, în cazul celor fără studii, molestator de covoare.

Taur

Complexat de originea lui bovină, caută în permanenţă compania oamenilor. Îi place stabilitatea, deoarece crede că, dacă va sta suficient de mult în compania oamenilor, va deveni unul dintre ei. Îşi doreşte o carieră solidă, de aceea preferă să lucreze în construcţii (de exemplu zidirea de vii a angajaţilor în sediu). La nevoie, mai poate lucra şi ca spărgător de păpuşi gonflabile, aruncător de cuţite în pekinezii pensionarilor sau gropar în cimitirul de soldaţi de teracotă.

Îl atrag banii şi bunurile de lux (de fapt, se creează un câmp de atracţie reciprocă şi ei zboară până se ciocnesc undeva la mijlocul drumului). Condiţie obligatorie pentru buna funcţionare a unui taur este să aibă o peluză proprie (pentru a depozita pe ea banii şi bunurile de lux atrase).

Gemeni

Dublu impact. Ai senzaţia că ai angajat doi deodată însă…niciodată nu ştii cu care dintre ei ai de-a face. Gemenii se descurcă excelent în domeniile care presupun relaţii cu publicul – orice fel de relaţii! Câteva mai deosebite ar fi: psihopat – asistentă medicală; student la Politehnică – studentă la ASE; hingher – călugăr budist.

Poate avea performanţe deosebite şi ca jefuitor de morminte sau agent comercial dublu, care ziua vinde plante carnivore minorilor la magazinul de pe colţ şi noaptea distribuie droguri profesorilor de la facultăţile de ştiinţe exacte.

Îi place vrăjeala, aşa că biroul lui trebuie neapărat dotat cu un glob de cristal şi nişte păpuşele voodoo cu chipul fiecărui angajat din firmă.

Rac

Cu un instinct matern mult mai dezvoltat decât la celelalte zodii, racii lucrează de minune ca hoţi de copii, traficanţi de carne vie (nu contează ce fel de carne, numai să fie tânără) şi comercianţi de organe. Mulţi raci îşi găsesc un job în resurse umane (gestionează cu grijă cămara firmei cu angajaţi tranşaţi şi puşi la păstrare în borcane cu formol). Li se mai potriveşte jobul de actor – joacă întotdeauna rolul victimei – şi bocitor profesionist (în special la nunţi).

Leu

AoLEU! Ce-ţi veni să-l angajezi? Dacă totuşi ai riscat, trebuie neapărat să-i oferi un tron undeva, în vârful firmei (eventual pe acoperiş; şi mai dă-i şi o puşcă cu lunetă, să aibă control asupra întregului oraş dacă tot a ajuns acolo). Dacă eşti suficient de diplomat cu el, s-ar putea să reuşeşti să-l convingi să se trateze. Primul pas este să-şi ia zilnic orgoliul cu orgoliometrul (ca la tensiune…). Se descurcă foarte bine în posturi ca: extictor de specii pe cale de dispariţie, donator de coamă la saloanele de cartier, rege peste ciupercile otrăvitoare din spatele blocului.

Avertisment: îşi devorează colegii.

Fecioară

Fiinţa perfectă pentru jobul de cârcotaş! Având şi sânge rece, ar mai putea lucra pe post de reptilă în muzee de specialitate. Este atât de atentă la detalii, încât observă globula roşie de sub unghia măcelarului, botoxul din buzuka pitzipoancei întreţinute care arată mai bine decât ea, prezervativul care saltă vesel în buzunarul de la spate al tipului care vrea sa-i…schimbe zodia.

Alte joburi potrivite: găsitor de nod în papură, construitor de sfere perfecte cu mâna goală, eutanasiator de omizi, asasin psihic de alexitimici, executor de coafuri afro la pisici persane.

Balanţă

Balanţele sunt, în primul rand, buni diplomaţi şi negociatori. Stilul de negociere depinde  de care taler al balanţei îi prinzi (în totdeauna e eficient!): ori vorbeşte cu răpitorul şi îl impresionează până la lacrimi, după care ies toţi 3 la o bere (balanţa, victima şi răpitorul), ori, mai simplu şi mai ieftin, aplică metoda chinezească: un glonte în capul răpitorului.

Ar mai putea lucra şi ca: avocat al călăului, sclav sexual, loc de dat cu capu’ (pentru berbeci).

Balanţele sunt nişte angajaţi foarte adaptabili: unde-i pui, acolo stau, eventual pe capul colegilor, încercând să aplaneze conflictele stârnite de lei în companie. Şi reuşesc: încasează ei toţi pumnii, iar restul angajaţilor se calmează şi se duc în trebuşoara lor.

Scorpion
Îi place în permanenţă ca la locul de muncă să-i stimuleze pe ceilalţi şi să fie stimulat. Deci…este obligatoriu să aibă în dotare un aparat de şocuri electrice, eventual şi un spray paralizant (ca să-l folosească atunci când se satură să-şi vadă colegii ţopăind de la şocurile electrice).

I se potrivesc de minune meseriile de: călău la negru, cioplitor de cranii, sabotor de nave extraterestre, violator part-time, hipnotizator de foci.

O dată ajuns în funcţie de conducere, se transformă în inchizitor din umbră al angajaţilor; e atât de priceput, încât îi determină să se devoreze între ei (fără să-şi murdărească…acul).

Săgetător
Un înnăscut extrerminator de şobolani (deci poate fi folosit pe post de pisică). Nici nu ştii când te poate lovi cu săgeţile din dotare. Îi place să călătorească…în special de la un birou la altul, înţepând încoace şi-ncolo. Au putere de convingere, de aceea poţi să le oferi fără probleme un post în vânzări; vor pune cuţitul la gâtul clientului, până va semna. Le place să vândă, în special “Ghidul Sinucigaşului” studenţilor cu personalitate borderline, aruncătoare de flăcări piromanilor, droguri alcoolicilor (să incerce şi ei ceva mai strong). Plin de energie şi foarte sigur pe el, este indispensabil în orice companie – poate fi folosit pe post de Red Bull pentru ceilalţi angajaţi.

Unii săgetători mai pot fi găsiţi şi în joburi ca: spintecător de peşti, jumulitor de veveriţe, aruncător cu capul în jos de la etajul 13, donator de organe (adică motociclist).

Capricorn

O zodie foarte căutată de angajatori…un bou de povară, dispus să care în spate problemele companiei şi să stea peste program, din devotament faţă de firmă. Singura zodie mutant – jumătate bou, jumătate peşte. Adică poţi să dai cu el de pământ sau să-l arunci în apă, dă din coadă sau din copite şi iese el la suprafaţă…Fiind organizat şi disciplinat, îl poţi pune pe posturi ca: programator ochelarist având ca amantă laptopul, zidar necalificat într-o comună obosită, preot asupritor, poliţist Texan într-un colectiv de bovine (a se vedea Taur), contabil de suflete în iad.

Recomandare: Ştiind că tinde să lucreze fără oprire, mai lipiţi-i pe birou, calculator etc. bileţele cu Stop!, Pauză!, Marş la o cafea!, Fuga la baie (şi un prezervativ ataşat)!

Vărsător

Original şi rebel, dacă vreţi să-l angajaţi trebuie să-l racolaţi din fruntea unei bande de vandali sau din mijlocul unei răscoale în plină desfăşurare. Să nu vă miraţi când o să-şi verse nervii pe voi; nu degeaba e…vărsător. La servici, poate fi un excelent factor stresor la interviurile de angajare, de exemplu, sau atunci când vrei să testezi rezistenţa angajaţilor actuali la stress. Are o latură artistică dezvoltată, dar nu mai dezvoltată decât tendinţa de a o exprima. E bun pe post de generator de idei. Nu e deloc pretenţios…Îl pui într-un colţ de birou (ca un fel de mascotă a firmei) şi îl laşi să debiteze. Când vrei să-l opreşti, îi dai o ciocolăţică (adică îl pui la încărcat).

L-ai mai putea angaja pe post de: dresor de babuini, Pepsi, călător în alte dimensiuni, zgrepţenător de mesaje extraterestre pe scoarţa copacilor.

Peşti

Plutitori…preferabil nu cu burta în sus; artistici, visători, numai buni de vrăjit şi relaxat proaspetele angajate. Asta ar fi o zodie recomandată pentru postul de astrolog de care vorbeam mai sus. Alte joburi potrivite ar fi: bibliotecar la o facultate de actriţe porno, tranchilizant (mai are şi darul de a adormi colegii de muncă…), guru, medic de extratereştri, norişor plutitor pentru transportat seringi, conservă, muză.

Peştişorii au o fire acvatico-aeriano-bacchică. Nu doar că îşi relaxează colegii, îi mai şi îmbată şi-i zăpăceşte până obţine toate informaţiile de la ei (fie că are sau nu nevoie de ele). E bun de avut în firmă – îl mai poţi trimite în spionaj la concurenţă. E atât de discret, încât ăia s-ar putea nici să nu observe că e acolo, chiar dacă l-au angajat de 3 luni.

Sper că v-au fost de folos descrierile pe care le-am pus gratuit la dispoziţia voastră. Dacă vă hotărâţi să angajaţi astrolog, anunţaţi-mă şi pe mine… 😀

Anunțuri

Martie 19, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , | 10 comentarii

Interviu à la grec

Cum era să uit de unul dintre cei mai grozavi bărbaţi pe care mi-a fost dat să-i întâlnesc…un grecotei? S-a întâmplat…simplu. Îmi căutam de lucru. O prietenă de-a mea, ca să mă ajute, mi-a zis de un post pe care-l ştia liber şi bine plătit (1.800 RON în urma cu aproximativ un an) – asistent manager. O întreb de unde ştie şi-mi zice că de la o cunoştinţă de-a ei care lucrează acolo şi îi e bine. Cică patronul e grec. “E un tip deştept şi fooooooarte frumos”, zice ea. Hm…Cum nu aveam altă ofertă pe listă, am decis să-ncerc. Îi trimit un CV şi imediat mă sună grecuşorul. Vorbea destul de bine româna, totuşi a preferat să vorbim în engleză. Buuun. Stabilim ora şi locul interviului, mă deplasez la “sediu”. Sediul era un apartament fără nicio siglă pe uşă. Pur şi simplu un apartament care din exterior părea de locuit şi în interior avea amenajate mici birouri în camere. Era sâmbătă şi a doua zi aveam examen. Mi s-a parut cam ciudat să mă cheme sâmbăta. Pe vremea aia visam la locuri de muncă utopice, unde sâmbăta e liberă şi programul e de 8 ore/zi, 5 zile/săptămână.

Intru…În apartament, doar eu cu el. Mă îmbrăcasem sobru, ca pentru interviu: sacou negru, cămaşă, pantaloni la dungă, atitudine serioasă de om care vrea cu orice preţ să muncească şi să-şi dedice viaţa (inclusive cea personală, care urmează să fie sacrificată pe altarul biroului, în faţa sfântului calculator) valorilor companiei. Tipu’….cum să zic…era genul “păpuşel” – nu foarte înalt (în orice caz, mai mic decât mine J), brunet, ochi negri (dar nu profunzi, mai degrabă jucăuşi), corp frumos dar cu tendinţe spre sedentarism, plin de energie şi de zâmbet. Un fel de om de afaceri mai relaxat, care vrea totuşi să se bucure şi de celelalte plăceri ale vieţii, în afară de bolditul în ecranul iradiant al calculatorului.

Ne aşezăm la un birou şi începe distracţia. Cu CV-ul meu în faţă, mă întreabă câte ceva despre mine, după care începe să-mi prezinte strategia pe termen scurt şi pe termen lung a firmei. La început, am vorbit în engleză, ca să-i fie uşor bietului om, care şi aşa plănuia să piardă atâtea ore cu mine. De la un timp, am dat-o pe franceză, ca să-i fie şi mai uşor (deşi văzuse că-mi era destul de greu; nu mai vorbisem franceză de 5 ani). Partea mai frumoasă a fost că le alterna: vorbea când în engleză, când în franceză. Mă gândeam: “Aha…deci vrei să-mi transmiţi în mod subtil că ai ceva tendinţe sadice. Îţi place să chinui şi să zăpăceşti potenţialii angajaţi la interviu. Ce ar trebui să fac? Să manifest tendinţe masochiste? Neeeee…!”

Grecu’ era plin de energie pe care avea tendinţa s-o arunce în mai multe direcţii în acelaşi timp. Trecea de la una la alta şi, printre picături, mă punea să-i mai zic şi câte ceva despre mine. Mi-a zis de mai multe ori ca-i place CV-ul meu. Cred… Deci aşa se zice acuma. Aviz bărbaţilor: când vreti să agăţaţi o tipă, ca s-o daţi pe spate, spuneţi-i: “Vai, ce-mi place CV-ul tău! Îţi vreau abilităţile! Vreau să le pui în slujba mea, doar în slujba mea, pe toate!!!” Să revenim. Individului îi convenea. Hehe…vroia să-i fac şi planuri de marketing, să menţin clienţii vechi, să câştig noi clienţi, să fac şi muncă de teren, să fac şi poze la produse pe care să le prelucrez şi să le postez pe site-urile firmuliţei etc. (erau mult mai multe). Şi să fac şi călătorii cu el în străinătate :))))). Programul era de 10-12 ore pe zi, inclusiv în week-end. Îmi venea să-l întreb: “Mâncare nu vrei să-ţi fac? Hai te rog…Că la câte am de făcut, îmi mai rămân vreo 10 minute în care aş putea să-ţi fac o omletă…” Ăsta ori era sadic, ori obsesional. Dar prost nu era, în mod sigur; îi plăcea să manipuleze oamenii, inclusiv să-i streseze şi să-i agaseze cu mai multe întrebări deodată, pentru a deveni mai vulnerabili.

Trecuse deja o oră jumate şi eu nu ştiam cum să fac să scurtez interviul. În plus, nu mă simţeam deloc confortabil… Ce să-i faci, bre? Oricât de mult ai vorbi despre planurile tale profesionale şi profesioniste (ai vrea tu…), intenţiile se simt. Feromonii fac bulbuci prin aer. Da’ lasă, că te pun eu la respect…Ce? Crezi că vii în ţara altuia şi îţi faci de cap ca pe tarlaua fără iarbă a lu’ tat’tu din Grecia?

Şi uite că veni şi vorba de salariu…..Era glumeţ rău tipu’. Chiar m-a binedispus. I-am cerut 2.000 RON pentru tona de muncă pe care mi-o cerea. A făcut o faţă mirată, ochişorii ăia ca mura au devenit rotunzi ca nişte ochi de pisică persană şi a zis că nu-i vine să creadă, că e prea mult. Eu i-am explicat de ce îi cer atâta. Era vorba de multă muncă, de abilităţi din domenii diferite pe care e cam greu să le găseşti la o singură persoană (după cum chiar el a zis, cu guriţa lui, în franceză) şi de…sclavagism la urma urmei, pentru că urma să-mi petrec cam toată viaţa la firmă. Zice: “You are tooooo expensive!!!” No shit? Deci aşa priveşti tu oamenii? Crezi că poţi să-i cumperi? Ca să vezi…

Lăsând la o parte negocierea cruntă care a durat încă vreo oră (eu eram calmă şi aşteptam să se termine), în final el nu putea să-mi ofere decât 1.000 RON pe lună în primele 3 luni, după care salariul putea urca, în funcţie de performanţe, până la MAXIM 1.700 RON, salariu care se va menţine aşa cel puţin un an. Şi primele 3 luni trebuia să lucrez fără carte de muncă. Poate că sunt eu tânără, dar proastă nu sunt… Printre întâmplările din folclorul firmei intrau şi concedieri ale angajatelor (toate având maxim 20 de ani), pentru că nu erau serioase, erau copilăroase. Dar ce vrei, nene, la 18-20 de ani? Oameni de ştiinţă bărboşi care să descopere noi teoreme? În plus, cum se face că în firma ta sunt doar copiliţe din astea?

Mi-am pierdut calmul când a venit vorba de viaţa personală. M-a întrebat printre altele şi dacă sunt măritată (a se vedea primul articol pe care l-am postat pe blog!!!). La începutul interviului îi spusesem că stau în chirie şi că plătesc 350 EUR. Nu i-am precizat că stau cu cineva, nici că stau singură (asta ca să-i demonstrez că salariul pe care mi-l dă el nu ajunge nici măcar să plătesc o chirie). Ei…la un moment dat m-a întrebat explicit dacă mai stau cu cineva. I-am zis că da… Atunci a fost un moment frumos, de revoltă exploviză. “Cuuum? Dar de ce m-ai minţit la începutul interviului? De ce nu mi-ai spus adevărul?!!!!!!!!” Hoo, prrr, mai încet, calmează-te, că nu te-am minţit, te-am lăsat doar în ceaţă şi dacă te minţeam, ce-mi făceai? Ai vreun drept asupra mea? Deja se întrevăd oareşce probleme la mansardă: posesivitate extracerbată, paranoia şi altele…

S-a oferit insistent (mult prea insistent) sa-mi gasească el cazare, în zona Victoriei, cu 200 EURO. Era să cad pe spate de râs. Cu totul intâmplător, eram foarte la curent cu ofertele de cazare şi cea mai ieftină şi mai jegoasă garsonieră în zona Victoriei era 550 EURO/lună. Cele mai bune erau 700-800 EURO. I-am spus şi a devenit foarte revoltat (ca să nu zic agresiv…). Ca argument la suma pe care i-am cerut-o eu ca salariu, mi-a arătat CV-urile altor fete, luate de pe net, care cereau 1.000-1.200 RON pe lună. Mda, cred, dar alea erau studente şi nu aveau deloc experienţă în muncă. Eu terminasem facultatea, făceam master, aveam experienţă, training-uri, participări la conferinţe…etc etc. Foarte sigur pe el, a încercat să mă convingă că el e foarte la curent cu salariile din România şi că salariul de 1.000 RON este suficient de mare. Serios, dragule? Atunci de ce nu chemi una dintre studentele alea pe care le ai atât de frumos tencuite pe birou şi la care nu le respecţi deloc intimitatea?

Am omis să spun că, în timp ce-şi prezenta cu atâta pasiune strategia firmei, a tot repetat “Ştii, eu nu sunt o persoană impulsivă, mie îmi place să acţionez încet şi sigur, nu-mi place să mă reped şi să iau decizii pripite.” Interesant, omule neimpulsiv, ce să zic… Păcat că limbajul verbal, paraverbal şi nonverbal nu te ajută deloc să demonstrezi asta…

Văzându-l atât de pornit şi atât de sigur pe el că nu mă lasă să plec până nu accept oferta lui de sclavagism (combinat din câte am dedus şi cu prostituţie), i-am zis foarte calm că-i mulţumesc şi că trebuie să plec, urmând să mă gândesc, să analizez oferta şi să-i dau în ziua următoare un răspuns.

S-a cam enervat şi a avut o tentativă jalnică de manipulare; m-a întrebat de ce nu iau o decizie acum. Ce? Sunt nehotărâtă?! El are nevoie de oameni hotărâţi în firmă! Foarte calm şi cu un zâmbet diabolic, i-am răspuns: “Ştii, eu nu sunt o persoană impulsivă, nu-mi place să iau decizii pripite.” A înţeles mesajul şi eu am simţit o satisfacţie enormă (poate că eu sunt sadicul, nu el) când am văzut toate trăsăturile feţei lui unite pentru a exprima aceleaşi sentimente: durerea şi dezarmarea. Nu avea ce face, am folosit exact cuvintele lui. A zis doar: “I understand…..” Vreo 10 minute m-am ciorovăit cu el, că vroia să mă ducă acasă cu maşina (interviul durase vreo 3 ore şi pe dragul de el îl mustra conştiinţa că-mi păpase atât de mult din timp). Până la urmă m-am uitat de sus la el şi am pus capăt discuţiei, că devenise agasant. I-am zis că am să-l sun a doua zi.

A doua zi l-am sunat şi am zis că-i mulţumesc, dar  nu pot accepta oferta lui. A insistat să vin la sediu să discutăm, că a consumat atâta timp cu mine (problema ta, fraiere….şi eu am pierdut suficient timp cu “jocurile” tale nereuşite) şi ar fi o lipsă de respect să-i dau răspunsul atât de impersonal, prin telefon. M-a întrebat de ce nu vreau. Dacă e vorba de salariu, se rezolvă, o să-mi dea mai mult. O sa-mi scurteze şi programul. Nu serios?! Aşa brusc te-ai răzgândit? Dacă îmi faci şi de mâncare…mă mai gândesc… :))))))  M-a întrebat care-i problema. Nu am încredere în el?! Cum aşa?! etc etc… Mă simţeam ca într-o telenovelă în care personajul principal feminin bocitor e de fapt un mascul cu un stol de păsărele pe creier. Mă întrebam cine-l suportă pe ăsta…

La scurt timp m-am angajat la altă firmă de la care am plecat după patru luni (din motive pe care prefer să le ţin pentru mine…). Grecu’ nu m-a uitat…Probabil era şi clarvăzător sau…poate că între noi se stabilize o legătura puternică în timpul interviului şi continua să mă viseze. Spun asta pentru că, exact în prima zi de stat acasă (după ce am plecat de la firma respectivă), m-a sunat şi m-a întrebat ce mai fac, dacă lucrez şi dacă n-aş vrea să lucrez pentru el. I-am zis că da, sunt angajată la o firmă şi în momentul ăsta sunt la servici, de aceea nu pot vorbi prea mult. Răspunsul lui a fost: “Eşti la servici? Hm…ciudat…”

După ce am închis, primesc un mesaj de la el: “I have interesting things for u now” Da? Chiar? Şi în ziua de azi mă întreb ce-o fi avut el atunci aşa de interesant pentru mine? Bocanci cu degete? Broscuţe murate in pahare Berzelius? Desfăcătoare de conserve din dinţi de crocodil? Unghii false din spinare de caradaşcă? Şi lista ar putea continua…

Feriţi-vă de greci, chiar şi atunci când fac daruri…!

Martie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , | 2 comentarii