Întâmplări de la angajare

Just another WordPress.com weblog

Aruncați mapele! La bandă și la sapă!

Să trecem de la munca de teren la munca de teren agricol. Eram ȋntr-o vacanță și ȋmi căutam de lucru…ȋntr-un oraș ȋn care ȋți găsești cu greu și un job de vȃnzătoare de covrigi ȋn stația de autobuz. Ȋntr-un final, mi-am găsit de lucru cu ziua, la prășit 😀 (era un neam de institut de cercetări). Probabil cei cu studii superioare, intelectuali respectabili, au ȋnceput deja să zȃmbească (Nu vă grăbiți! De-abia am ȋnceput.) Dar…adevărat vă spun vouă, prășitul e una dintre activitățile cele mai plăcute de pe suprafața pămȃntului (la propriu). Gȃndiți-vă puțin la avantaje: aer curat, odihnă pentru ochi (nu stai cu fața ȋngălbenită ȋn fața monitorului), schimbi o vorbă cu partenerii de sapă fără să te frece șeful la icre și, cel mai important, capeți condiție fizică. Dacă stau bine și mă gȃndesc, nu știu cȃt admirau colegii mei de sapă firul de iarbă jumătate verde, jumătate ȋngălbenit, care se apleacă sub rafala de vȃnt, sau cerul de un albastru intens de-l simți pȃnă-n vene dar…lucrurile astea existau acolo și nu cred că există ȋn niciun birou. Ȋn plus, nu te bȃrfeau colegii pe la spate că nu dai bine cu sapa sau că vrei să le iei locul ȋn ierarhie, preluȃnd postul de săpător principal vitezist obsesional. Era bine… Cele cȃteva mici inconveniente nu sunt de luat ȋn seamă:

–          nu INTRA ȊN PANICĂ dacă a doua zi, cȃnd vrei să te dai jos din pat, umerii insistă să rămȃnă pe pernă.

–          nu TE SPERIA de senzația aia de pe lateralele burții – da, ăia sunt mușchii intercostali la care ai făcut febră musculară. O să te țină cel puțin o săptamȃnă. Profită de asta și cunoaște-ți mai bine corpul. Da, știu că dor, le poți simți forma cu exactitate.

–          nu e nevoie să tai pȃinea. Rupe-o! Aaa, degetele nu te mai ascultă chiar deloc? Nu vor să stea pe cuțit și nici pe pȃine? Nu-i nimic. Mușcă direct 😀 Sper ca nu obișnuiești să cȃnți la pian. De desenat nici nu poate fi vorba… :)))

După cȃteva zile de prășit, mi s-a oferit ocazia să schimb mediul cu ceva mai ermetic – o fabrică de ȋnghețată. A fost o experiență foarte prețioasă, cam dureroasă la timpul ăla, e drept. Lucram 12 ore pe zi sau pe noapte (ȋn funcție de tură) și aveam jumătate de oră pauză de masă. Ȋn rest, stat ȋn picioare și lucrat la bandă sau la cărat cutii, după caz. Eu le-am experimentat pe amȃndouă 😀 Bineințeles că ȋn toată povestea asta am fost urmată de unu’ cu probleme psihice (toată lumea știa asta ȋn fabrică; săracul, nu era vina lui…). Am precizat și ȋn alt articol, nebunii trag la mine (dacă știe cineva de ce, ȋl/o rog să-mi spună, că ȋncep să mă ȋngrijorez). Individul avea o privire de aveai senzația că se uită foarte intens la tine dar, ȋn același timp, creierii ȋi sunt ȋmprăștiați ȋn mai multe direcții.

Noi, fetele, eram foarte sexy ȋn halatele alea albe, cu pantalonii albi și largi (mie ȋmi erau și scurți) și cu bonete. Probabil o fi avȃnd unii și fantezii cu muncitoare care lucrează ȋn fabrica de ȋnghețată (pun pariu că, dacă ești bărbat și citești asta, te-ai gȃndit acum mai mult sau mai puțin involuntar la asta). Cert este ca individul ăsta avea. Ȋși făcea de lucru pe lȃngă mine, de multe ori ȋl simțeam ȋn spatele meu și, cȃnd mă uitam, chiar era acolo, cu privirea ȋncremenită ȋn ceafa mea (sau ȋn bonetă :)))). Nu-mi place să fac oamenii să sufere… Nu știam cum să scap de el. Am decis că cea mai bună strategie e să nu-l bag ȋn seamă mai mult decȃt pe ceilalți (adică să stau cu nasul ȋn bucățica mea de bandă) și să mă comport natural – adică, ca un robot care ia ȋnghețatele de pe bandă și le pune ȋn cutii. Dar cum rămȃne cu bȃntuitul? Ȋși flutura veșnic halatul pe lȃnga mine și se uita fix. Mă simțeam ca victima dintr-un film cu psihopați și nu-mi plăcea deloc situația…Și cȃteodată se mai nimerea să aibă halatul pătat de…gem roșu de vișine, asta ca scenariul să fie complet.

Păcat că i-am zdrobit sufletul…l-am dezamăgit. Nu eram eu fata care ȋși ȋnchipuia că sunt. M-a surprins o dată intr-o ipostază mai urȃtă și toate visele sale s-au năruit din temelie. Cei dintre voi care au lucrat ȋntr-o fabrică de ȋnghețată știu că acest minunat produs vine ȋn lăzi ȋnghețate, puse una peste alta. Uneori sunt atȃt de hotărȃte să rămȃnă așa, că trebuie supuse la traume serioase pentru a fi despărțite – asta imi amintește de expresia „doi cȃini ciobănești ȋncȃrligați și baciul, care vine cu o căldare de apă rece să-i despartă (mă scuzați…)”. La bandă trebuie să te miști repede, așa că uneori mai recurgi și la violență fizică om contra ladă. Individul ȋn halat alb era lȃngă mine cȃnd am nimerit două astfel de lăzi puternic ȋncȃrligate. Nu vroiau și nu vroiau… Așa că am aplicat o metodă mai vikingă: le-am ridicat de un capăt și le-am dat un pumn, de au zburat toate ȋnghețatele pe bandă. Trebuie să precizez că nu am o forță fizică impresionantă și nici constituția lui Hulk Hogan. Cu atȃt mai mult, individul a fost impresionat și, după expresia lăbărțată de pe fața lui, pot spune că nu pozitiv. Ȋncet-ȋncet căile noastre s-au despărțit…Asta se pare că a fost răscrucea…

Merită de menționat și alte personaje colorate de prin fabrică:

– scorpia cea mare – nu e șefă, dar e nucleul fabricii, un fel de lider informal. Mare amatoare de bȃrfe, cu care se alimentează, stabilă pe picioare și cu o permanentă mișcare de semi-rotație stȃnga-dreapta, vede tot (la ea, cel de-al treilea ochi e ȋn ceafă), aude tot, bȃrfește tot, reinventează viețile celor din fabrică și…cine știe…poate le influențează și destinele…

– pȃinea caldă – un personaj benefic. Mulțumită cu starea ei, avȃnd sentimente bune pentru toată lumea, cu o stare pozitivă mai tot timpul, puțin timidă, poate cam modestă, preocupată mai mult de binele celorlalți decȃt de al ei. Da, există și așa ceva.

– muncitoarea fatală – se crede bomba sexy a fabricii. Frumușică, mediocră, fără prea multe studii dar cu multe aere, fătuca asta e pusă pe agățat masculii spătoși de pe la benzi și mașinării. Ȋntr-o relație de lunga durată, plictisită de actualul partener, e ȋntr-o permanentă căutare, printre rafturile cu lăzi și cartoane.  

– scorpia cea mică – partea sonoră, completare a scorpiei celei mari. Are un signal de-o ȋntrece cu mult pe Tarja Turunen. Acoperă cu vocea ei nu o ȋntreagă orchestră, ci o ȋntreagă fabrică. Femeia asta știe ce vrea de la viață – să țipe. Abia acuma realizez cum de ȋn fabrica aia, ȋn afară de oamenii traumatizați, nu mai era nicio vietate – făcuseră infarct!

– masculul ducător de cutie la bandă – are puține replici, scurte și la obiect. De exemplu, cȃnd e obosit, folosește fraza: „Ma duc acas’ și rup patu’ mai ceva ca pe-o femee!” 😛

– vitrina mobilă – pliiină de argint : cercei mari (eventual ȋncă unul ȋn partea de sus a urechii), brățări, lanțuri cȃt acceptă gȃtul, inele pe 8 din 10 degete. Rămȃne o enigmă pentru mine motivul pentru care venea zilnic cu toate la fabrică. Acolo oricum le dădea jos. Ȋi lua mult timp să le dea jos și mult mai mult timp să le pună ȋnapoi la plecare. Oare cine ȋși inchipuia ea că o vede pe drumul casă-fabrică-casă?

Mai ȋn glumă, mai ȋn serios, sunt multe de ȋnvățat de la fabrică. Am observat că fiecare om trăiește oarecum ȋn lumea lui și tinde să judece totul prin experiența lui, raportȃndu-se mai puțin sau deloc și la ceilalți. Muncitorii din fabrică au un cu totul alt sistem de valori față de oamenii care au avut șansa să facă un liceu și o facultate. Majoritatea sunt chiar fericiți cu stilul de viață pe care ȋl au, sunt mulțumiți că au un salariu care le asigură satisfacerea nevoilor de bază, singurul lor scop ȋn viață este să-și ȋntemeieze o familie. Mă bucur că am avut ocazia să cunosc și genul ăsta de oameni. Vă recomand și vouă: ia mai lăsați mapa și laptop-ul și treceți la muncă serioasă!

Cȃt despre mine, mi-am dat seama că nu munca fizică mă omoară (imi face chiar bine), ci monotonia…

Anunțuri

Aprilie 22, 2010 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , ,

7 comentarii »

  1. Sunt multe genuri de „personaje” printre cei la munca de jos. Uneori se intalnesc si oameni multumiti dar majoritatea sunt marcati de resemnare in ceea ce priveste explorarea sau dezvoltarea personala. Mai fiecare are o poveste despre ce ar vrea sa faca daca i-ar merge mai bine (acestia inca mentin o mica revolta vie) sau ce ar fi facut daca i-ar fi mers bine (acestia au cam renuntat la visul de a-si imbunatati viata in mod radical).

    Comentariu de pasiivorbelor | Aprilie 24, 2010 | Răspunde

  2. E pacat ca unii renunta la visul lor si se complac in a face ceva care le asigura supravietuirea doar din punct de vedere biologic…De exemplu, am cunoscut o fata care facuse 2 sau 3 ani de facultate si renuntase, ramanand intr-un post de vanzatoare prost platit. As vrea sa stiu ce-i in capul oamenilor carora li se ofera sansa de a ajunge unde vor sau doar de a avea un trai mai bun si renunta. E adevarat, trebuie si putina munca din partea lor. Poate ca nu sunt dispusi sa faca acest efort.

    Comentariu de ramificat | Aprilie 24, 2010 | Răspunde

  3. Ce e in capul oamenilor care renunta la a-si urma un vis? Griji, deznadejde, obligatii iar daca visul nu era pe masura omului poate fi chiar impacare 🙂

    Comentariu de pasiivorbelor | Aprilie 24, 2010 | Răspunde

  4. Pentru mine e ceva firesc sa-mi ajut bunicii, parintii la munca campului. Prasitul e ca mersul pe bicicleta. :)) Am vreo 20 de ani experienta :)). Pe banda nu m-am urcat, dar la cat de lungi sunt postaţele..

    Comentariu de Ciprian | Aprilie 26, 2010 | Răspunde

    • Daca as avea ocazia, as prasi si eu mai des. N-ai nevoie de un om care sa te ajute? 😛 De urcat pe banda nu m-am urcat decat la sala, in niciun caz la locul de munca (care difera de sala de sport). Parca nu simt ca mi-e locul printre lazile de inghetate…deci clar, nu ma urc pe banda in fabrica.

      Comentariu de ramificat | Aprilie 26, 2010 | Răspunde

  5. De oameni la sapa intotdeauna este nevoie, acusi incepe sezonul. :))

    Comentariu de Ciprian | Aprilie 30, 2010 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: