Întâmplări de la angajare

Just another WordPress.com weblog

Arhetipul marii gazde

Un blestem chinezesc sună cam aşa: “Să trăieşti vremuri interesante!” Nu mi se pare chiar blestem… 🙂

Ar fi interesant de construit profilul individului care primeşte persoane în gazdă. Cred că ar rezulta mai multe variante semnificative:

–         bătrâna pensionară răbdătoare de foame, care primeşte în gazdă o fată, preferabil studentă, liniştită şi…curată 😀 Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenta neajutorare a bătrânii, în spatele figurii venerabile se ascunde un monstru care te va urmări (fizic sau spiritual) în încercarea ta de a cunoaşte curentul electric şi apa (nu amândouă deodată!!!). Posibil ca, cu vârsta, abilităţile extrasenzoriale să se dezvolte incredibil de bine la anumite categorii de pensionari, ca de exemplu abilitatea de a măsura de la distanţă consumul de apă şi numărul de băgări în priză a diverselor tipuri de încărcătoare.

–         bătrâna nesatisfăcută social – cu o acută nevoie de socializare. Indiferent ce entitate primeşte în gazdă, proiectează automat asupra ei imaginea unei prietene/psiholog. Mai exact, va fi tot timpul pe capul tău să-ţi povestească întâmplări din copilăria ei nefericită sau mârlăniile pe care i le fac vecinii ei (care de obicei sunt ori moldoveni, ori de altă religie, ori cu o meserie dată naibii, ca de exemplu avocat :D). Pregăteşte-te spiritualiceşte să auzi Cioc! Cioc! În uşă din 10 în 10 minute, după care o nouă bârfă, care parcă nu se mai termină (vecini activi în ale maleficului, ce să-i faci…?)

–         nevoiaşul –  spun “nevoiaş” pentru că omul are diferite nevoi, nesatisfăcute, evident. Omul îşi caută, de obicei, o fată curată, liniştită (nu neapărat în această ordine), pe post de colegă de apartament. Tare mă roade aşa o curiozitate câţi dintre ei şi găsesc…sau poate renunţă măcar la unul din atribute. Un nevoiaş din ăsta mi-a răspuns şi mie o dată la telefon, mi-a descris condiţiile de locuit şi preţul, i-am zis că, eventual, am să-l sun în ziua următoare, am închis frumos telefonul şi…După vreo două minute telefonul sună. Era nevoiaşul. Mi-a răspuns cu un soi de agresivitate amestecată cu disperare. Deşi nu pusesem deloc problema aşa, a început, cu un debit verbal mai des întâlnit la femei decât la bărbaţi, să încerce să mă convingă că el nu vrea o colegă de apartament pe post de amantă, că el vrea o fată să locuiască în apartament cu el pentru că e mai curată 😀 Cică prietena lui locuieşte vis-a-vis şi el, la cum arată, îşi permite să aibă o prietenă (chiar aşa s-a exprimat :)). I-am zis că înţeleg şi am încheiat discuţia. După un minut sună din nou – aceiaşi poveste. După ce i-am spus pe un ton ferm că sunt la serviciu şi nu mai pot vorbi, nevoiaşul s-a mai înmuiat şi mi-a permis chiar să-i închid telefonul în nas fără să ma onoreze cu un nou apel 🙂

–         crescătorii de iepuri – în general, familii care au o casă sau un apartament, separat de al lor, pe care îl închiriază la cât mai multă lume (eventual mai mulţi în cameră). Băi transformate peste noapte în camere de închiriat (tip celulă), bucătării disfuncţionale, covoare înlocuite cu reviste lipite cu scotch pe podea…ce mai contează? Să fie cât mai mulţi, să iasă banu’!

Teoria ca teoria, da’ practica…

Am luat-o din ziar. Îşi spunea “doamna Cati”. O sun, îmi răspunde o voce mătăhăloasă şi sigură pe ea, care îmi dă indicaţii la ce staţie de metrou trebuie să ajung. Ei…în ziua următoare m-am trezit că, de fapt, de la staţia de metrou, mai erau patru staţii lungi de tramvai până la locuinţa ei…şi, ulterior, o bucată bună de mers pe jos.

Cobor. Mă lasă vreo 10 minute s-o aştept, după care apare o persoană la fel ca vocea (Oare de ce persoanele grosolane / mătăhăloase folosesc diminutive referitor la propriul nume? Am întâlnit des asta…). Pe drum, ascultam poveştile ei despre salariul de 700 de lei (asistentă, mai avea 2 ani până ieşea la pensie) şi despre fostul ei soţ, care era un nemernic 😀 şi mă uitam la lanţul gros de aur de la gâtul ei şi la inelele mai groase decât lanţul, lucrate din topor. Şi-a lăudat apartamentul în care cică investise foarte mult şi e foarte curat. Zona era plină de şmecheraşi, care cică nu se luau de tine dacă nu le dădeai motiv. Acasă, am aflat că locuieşte şi mama ei care e bolnavă, cică era surdă, deşi a participat activ la conversaţie. Mai târziu aveam să aflu că aude voci şi că i se pare tot timpul că vecinii o blestemă. I-a dat psihiatrul (Doctor Traumă :D) medicamente dar aşa, mai slabe, să nu-i facă rău.

Pe drumul de la uşa la cameră a început să culeagă scame invizibile de pe jos, spunând că ea nu suportă mizeria, că face curăţenie tot timpul şi că mama ei spală aragazul de trei ori pe zi. Camera…mică, oameni buni, micăăă, rău de tot, mobilată cam pestriţ. Surpriza a fost că preţul era cu 100 de lei mai mare decât scria în anunţ… Explicaţia? “Păi fac contract legal şi din 500 de lei cât îţi cer ţie, doar 200 îmi rămân mie, restul se duc la stat!” M-a pufnit râsul. Trebuia să mă fi întrebat mai întâi ce facultate am terminat, că nu cred că mai debita aşa o enormitate…  În cameră, am avut surpriza să constat că dulapul era plin cu lucrurile ei. “La mine asta e regula, se vine cu lucruri puţine.” 😀 Alte lucruri interesante pe care le-am aflat au fost:

–         la ea în casă nu se stă cu papuci de casă, că se strică covorul – se stă în şosete, care se spală în fiecare seară;

–         deşi are aspirator, se foloseşte “măturica”;

–         pantofii trebuie spălaţi pe talpă în lighean în fiecare seară, ca să nu se care praf de la cămara special destinată papucilor până la uşă;

–         avea termopane proaspăt montate, din banii pentru înmormântarea maică-sii;

–         avea centrală, dar nici iarna nu prea dădea drumul, ca să nu consume;

Tanti Cati se pare că era glumeaţă rău. Înaintea mea avusese o fată de la Teologie, care era “o puturoasă”, nu făcea curăţenie şi dormea atât de mult încât (citez) “făcea gaură în pat”. În plus, îi afuma şi camera cu lumânări. Internet…cică a avut, dar tanti Cati a intrat o dată peste ea în cameră şi i-a tăiat cablul de net, că “Ce?!!! Ce-i trebuia ei internet!!!”

Oferta ei avea şi două avantaje enorme: că nu este niciun bărbat în casă şi că pe scară există uscător. Lux, vere! Nu ştiu cum am putut să ratez aşa ceva! Poate că totuşi nu i-ar strica un bărbat… 🙂

Dacă stau şi analizez situaţia, tipa nu era proastă chiar deloc. Frumoasă tehnică de manipulare a folosit, probabil că fără să-şi dea seama. Mai întâi a dat în ziar un anunţ frumos formulat, lumea o sună să vină, ea nu zice decât în ziua întâlnirii că apartamentul e departe de metrou, după care…şi chiria e puţin mai mare, dar face forme legale. Anormalităţile le prezintă ca normalităţi, lucrurile normale le prezintă ca avantaje enorme.    

La începutul articolului mă întrebam care este profilul persoanei care primeşte în gazdă. Acum mă întreb care e profilul persoanei care ar accepta condiţiile de lux oferite de tanti Cati.. 😀

Anunțuri

Iulie 7, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , | 2 comentarii