Întâmplări de la angajare

Just another WordPress.com weblog

Angajăm urgent clarvăzători și telepați

 Ȋn ultimul timp, am fost ȋntr-o permanentă stare de extaz, provocată de conștientizarea evoluției galopante a societății…și a firmelor o dată cu ea. Evoluează spitalele – sistemul de sănătate se ocupă incredibil de bine de „curățarea” planetei (curățarea de oameni ; cu cȃt mor mai mulți, cu atȃt rămȃn mai multe resurse pentru ceilalți…:D). Polițiștii sunt de-a dreptul fermecători (a se vedea articolul cu organul), iar politicienii, mai joviali ca niciodată (a se vedea omu’ cu figură de pară mălăiață, știți voi la cine mă refer…).

Ce se ȋntȃmplă ȋn companii – leagănele civilizației urbane? Ei bine…au evoluat și firmulițele  – alte cerințe, alte așteptări de la angajați. Ce s-o mai lungim? Din vasta mea experiență am ajuns la concluzia că se caută clarvăzători și telepați. Tot din vasta mea experiență pot să vă spun că n-am avut bafta să ȋntȃlnesc astfel de persoane ȋn locurile unde am lucrat. Concluzia ? Majoritatea angajaților sunt niște incompetenți care nu sunt deloc dispuși să se perfecționeze, pentru a veni ȋn ȋntȃmpinarea cerințelor angajatorilor. Și mă mai miram că mi-am găsit atȃt de greu un loc de muncă, cu toată pregătirea mea… Neee… Se caută altceva; CV-ul meu e expirat!

Acu’ să vă zic de unde am dedus aceste chestioare. Păi, să vedem… Vi se pare cunoscut dialogul ?

Bossu : – Trimite-i aia lu’ ăla !

Negrișoru: – Ce să trimit, cui ?

Bossu : – Aia…știi tu…aia ! Lu’ ăla !

Negrișoru : – ?????????

Bossu :  (figură schimonosită de efortul de gȃndire)

Negrișoru : (figură scȃrbită, ușor irascibilă)

Bossu : – Aia…vezi acolo…cred că e furnizorul X de la…ăăă…vezi acolo !

Negrișoru : (figură care exprimă resemnare+batjocură) – Ce să trimit ?

Bossu : – Stai că-ți aduc acuma comanda !

Ȋn cazul ȋn care nu vi se pare cunoscut, poate ați trecut prin vreo experiență de alt gen…

Colegele mele de birou ȋmi povesteau (angoasate) la un moment dat că șefa era taaare nemulțumită de ele (fiind nemultumită avea, desigur, dreptul să și urle, cum și făcea de altfel). Motivul ? Vroia ca ele să știe ce e ȋn capul ei și să acționeze ȋn modul ȋn care gȃndea ea (și, cel mai tare, asta fără ca ea să le comunice gȃndurile ei care urmau să urce firma la cer). Ele trebuiau pur și simplu să știe…

Nu-i așa că ar fi fost mult mai simplu dacă ȋn afurisitul ăla de anunț de angajare preciza la condiții obligatorii telepatia ? Și să-i mai pună să dea și probă la angajare 😀

Să nu mai zic de clarvăzători… Șefu’ vrea să știe ce se ȋntȃmplă ȋn firmele concurente. Negrișorii…ce să facă – dau telefoane pe la concurență, se dau drept potențiali clienți și află informații, cum ar fi prețuri (mă refer la depozitele en-gross). Numai că ȋn ultimul timp s-au șmecherit și ăștia – ȋntreabă datele firmei 😀 Ei…aici e mai greu, că datele alea le verifică și dacă sunt false…nema prețuri. Concluzia ? Concurența ne-a luat-o ȋnainte și are deja clarvăzători care știu mȃnărelile pe care le facem noi.

Ooof…mă durea sufletul cȃnd am făcut fișele postului pentru mine și pentru colegii mei…nu mă puteam decide pe care să-i trec la telepați și pe care la clarvăzători și, mai ales, habar n-aveam dead-line-ul pe care să-l pun pentru dobȃndirea acestor calități.

Imaginați-vă o zi perfectă din viața unei firme (că are și firma viață, viața angajaților, pe care a luat-o…) :

Angajatul simte starea șefului și-i duce un ceai, să se liniștească, după care vine un altul, care-i dă raportul cu ce se ȋntȃmplă la concurență (de exemplu : ora 10 :00 – ăia nici n-au ajuns la firmă, ora 11 :00 – un angajat mai nou îşi varsă cafeaua pe proaspetele facturi în timp ce se gândea că soacră-sa în mod sigur a uitat să întindă rufele la uscat; doi negrişori complotează în baie împotriva directorului de departament; ora 12:12 – doamnele de la Vânzări discută aprins despre tipele din emisiunea cu Bote şi o altă angajată îşi ia o săpuneală groaznică pentru că are tupeul să nu se uite la TV; ora 14:00 – o angajată visează să plece de la firma respectivă şi să vină la concurenţă, adică la noi 😀 etc…). Primul angajat se ȋntoarce, se uită la șef, ȋi citește gȃndurile, după care ȋși mișcă fizicul inapoi la el ȋn birou (pe drum percepe intenţiile “fistichii” ale unei colege din departamentul Contabilitate) pentru a trimite aia lu’ ăla…știe el care… Unui alt angajat i se ȋnfățișează sub formă de viziune tȃrgul care va avea loc peste 6 luni ȋn China și vede clar furnizorii care vor participa și locația standurilor lor.

Ȋn rest…ȋmi vine să-mi trȃntesc la gȃt o cravată violet și să-mi bag colegii ȋn sperieți 😀

Anunțuri

August 20, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , | 2 comentarii